Fast-fashion-ul, un miraj care ascunde abuzuri și poluare

29.06.2016

Industria modei a fost focusul ediției a cincea a Pelicam. A doua cea mai poluatoarea industrie din lume, după cea a petrolului, este o temă despre care trebuie să vorbim mai mult. Prinși în mirajul trendurilor, trecem cu ușurință peste abuzurile care se comit în numele fashion-ului. Invitatele noastre la dezbatere au fost: Lucy Siegle, jurnalistă The Guardian și producătoare “The True Cost”, Reet Aus, designer vestimentar și protagonista documentarului “Out of Fashion”, Laura Ștefănuț, autoarea investigației “Fabricat în Europa”, și Ioana Ciolacu, designer vestimentar.

Lucy Siegle:

“Industria modei s-a transformat în ultimele două decenii, moda pe care o cumpărăm – fast fashion –  nu ar fi de conceput pentru generații trecute, costurile au tot scăzut, industria se bazează pe super viteză și prețuri mici. Marii jucători de pe piață nu au scrupule și am ajuns, în ultimii 2-3 ani, într-o situație dificilă.  Trebuie să ne uităm la investițiile marilor comanii: sunt foarte foarte bogate, iar niveul investițiilor e sus de tot. Hainele sunt făcute ca orice alt produs, ca și cum ai face un șampon, nu e nicio diferență. Într-un fel e mai rău acum decât acum 5-10 ani, dar avem aceasă mișcare extraordinară de oameni care vin și nu vor să suporte acest model, oameni anti-capitaliști, consumatori, activiști, din mediul academic, toți spun nu! Industria e mai rea, mai rapidă, se extinde enorm. Nu arată bine, dar mișcarea e optimistă.“

Laura Ștefănuț:

Timp de un an am documentat industria confecțiilor în România și Bulgaria și, într-adevăr, e o problemă sistemică și în această parte a Euroei. Cumpărătorii occidentali cred că e fair trade când văd eticheta fabricat în Europa. Ce m-a șocat la muncitori era frica lor de a vorbi cu cineva din afara fabricii. Unii au fost învățați cum să nu vorbească de rău de fabrica. Nu am mai văzut nivelul ăsta de frică și am lucrat și cu alte persoane abuzate, lucrătoare sexuale,de exemplu. Femeile leșină regulat, lucrează multe ore, nu sunt plătite, e sistemic. După ce am publicat povestea am primit un telefon de la o muncitoare și a spus că vor protesta, am zis uau super că protestează că nu fuseseră plătite de câteva luni. Dar ele nu voiau să protesteze pentru salarii, ci împotriva articolului meu.

Reet Aus:

Cercetarea mea e despre industria modei. Am început în Europa cu companii mici de producție și am vrut să merg la jucătorii mari de pe piață. S-a întâmplat ceva interesant, am reușit să ajung la Pexinco, cel mai mare producător din Bangladesh, 42.000 de oameni lucrează pentru ei. Când am vorbit cu CEO-ul de acolo mi-am dat seama că avem interes comun, adică risipa din industrie. Încă lucrăm împreună, am început o certificare, pentru că nu era o certificare în lume pentru asta. Risipa e o zonă gri, producătorii nu au responsabilitate. Am început să lucrăm cu resturile să vedem cum să le aducem înapoi în producție. Pentru branduri e ceva nou.

Ioana Ciolacu:

Clienții nu trebuie să simtă ce faci ca designer pentru sustenabilitate, nu trebuie să se vadă în design. Când află sunt fericiți. Pe piața asta nu am găsit pe cineva cu o preocupare față de partea sustenabilă. Am găsit o producătoare de pantofi de piele, încercăm să facem o colaborare  și să abordăm alternative. Din punctul ei de vedere, ca să aibă o afacere trebuie să folosească piele. Acum încercăm să eliminăm pielea. Nu va avea un impact major, dar e un început.

Eu am lansat programul de reciclare ca să pot dormi bine noaptea, să dau ceva înapoi. În plus, noi avem un serviciu gratuit pentru hainele cumpărate de la noi – hainele deteriorate pot fi trimise înapoi să fie reparate.