Fotograf și realizator, Barbara Veiga își unește talentele pentru a produce materiale video concentrate pe teme sociale și de mediu. Jurnalist cu o activitate internațională solidă, ea a colaborat cu organizații globale în campaniile precum: „Orașul prietenos al Amazonului”(Greenpeace), „Fără compromis” (Sea Shepherd) și „Cartonaș roșu pentru exploatarea copiilor” (Organizația Mondială a Muncii) în cei 20 de ani de experiență. Este autoarea cărții „Șapte ani pe mare” (2019) și una dintre fondatoarele mișcării „Liga femeilor pentru oceane” (2019). A participat la evenimente precum TED Global Conference.

Frații miliardari Sir Frederick și Sir David Barclay își cumpără încet insula Sark, unde locuiesc doar 600 de locuitori – până acum în armonie cu natura și cu un simț puternic al comunității lor. Miliardarii intenționează să transforme insula într-o stațiune de vacanță de lux și să conteste stilul de viață al locuitorilor. Începe o bătălie care împarte comunitatea și arată un conflict global într-un cadru idilic. Frații rămân fantome în film, întrucât nu intră niciodată pe câmpul de luptă. Poveștile spuse în film sunt cele ale locuitorilor din Sark, care trebuie să facă față invaziei și schimbărilor.

30 de participanți
Vârsta: 7 – 14 ani
Materiale necesare: hârtie, foarfece, creioane colorate și carioci
Înscriere la [email protected]

Ce găsești în apa pe care o bei? Și ce arunci în ea?

Din Dâmbovița, Siret, Olt și Jiu totul ajunge în Dunăre. Timp de 40 de minute vom afla despre lucrurile pe care le folosim în fiecare zi și care ajung în râuri. Și de acolo, înapoi în paharele noastre.

Ceea ce era cândva supranumit „Insula Calmului” este acum în pragul colpasului. Apar primele semnale de alarmă. Este acest model turistic durabil? Poate Mallorca să devină un exemplu pentru atâtea alte locuri care suferă de aceeași problemă? Documentarul arată o nouă față a insulei, după ani de turism intensiv, cu închirieri ilegale de vacanță, blocaje de trafic, consum crescut de energie electrică, petrol și apă, cantiăți uriașe de gunoi produs și eliminarea deșeurilor municipale în Marea Mediterană

“The Babushkas of Chernobyl” prezintă viața de zi cu zi a bătrânelor care culeg zmeură și cresc animale de parcă nu ar locui într-o zonă în care nimeni nu îndrăznește să meargă.

În mediul rural din Normandia, un om este absent din casa lui și își lasă grădina să se dezvolte singură: o întreagă populație este încurajată să-și dezvăluie diversitatea: vulpea și ariciul, urzica și fluturele, păianjenul și tritonul, sturzul și rândunica … o lume minunată și sălbatică, unde speciile se intersectează și, uneori, se confruntă reciproc.

Exterminați din regiunea Broumov, în Republica Cehă, în urmă cu mai mult de două sute de ani, lupii se întorc încet în zonă, iar asta schimbă total viețile localnicilor.  Documentarul urmărește reacțiile contradictorii ale sosirii lor: în timp ce pentru unii, acest eveniment oferă speranța de a face natura mai sănătoasă, alții îi văd doar ca dușmani care ucid animale neajutorate din fermele care nu pot fi protejate în mod eficient. Pot oamenii coexista cu lupii, dar și unul cu celălalt?

În multe părți ale lumii cade pe umerii femeilor sarcina de colectare a apei, prin urmare ele devin responsabile de sănătatea familiei, după ce sunt nevoite să abandoneze școala destul de tinere. Ele sunt și primele ce au de suferit din cauza sărăciei.

Un sat puțin populat dintr-o parte îndepărtată a Georgiei, scufundat în sărăcie și singurătate, devine brusc locul unei importante schimbări. Sute de muncitori chinezi se stabilesc în zonă pentru a construi o cale ferată care va lega China și Europa, ceea ce ar putea duce la abolirea vechii stații și la o remodelare drastică a peisajului. Locuitorii satului așteaptă schimbările atât cu speranță, cât și cu teamă: unii speră la compensații, intenționează să părăsească satul pentru o viață mai bună, alții se tem că, casele lor ar putea fi demolate.

Iulia, Alesia și Olya sunt trei surori din Belarus. Au crescut în perfectă armonie cu mediul în care trăiesc, familia practicând pescuitul și agricultura de subzistență. Daria Yurkevich încadrează magnific această existență inocentă, într-un „paradis” situat … nu departe de Zona de excludere de la Cernobîl.

Râurile pot fi privite ca simple entități geografice. Dar, dincolo de asta, sunt medii în care istoria și poveștile se acumulează. Râurile Save, Kupa și Odra trec prin centrul orașului industrial croat Sisak. Viețile locuitorilor râurilor în jurul cărora Goran Dević își structurează filmul sunt legate de evenimentele războiului civil iugoslav și de conflictele etnice și sociale. Documentarul este un studiu poetic și politic despre schimbarea și constanța oamenilor și spațiilor, și despre granița dintre acestea.

 

Există o lume, lumea așa cum este acum, o lume a dorințelor, a expresiilor „a avea” și „mereu mai mult”, caracterizată prin absența oricărei restricții asupra creșterii economice. O lume care se prăbușește, chiar acum, din cauza declinului resurselor energetice și a materiilor prime și a dezastrului ecologic. Dar există o altă lume, cea care vine, lumea „ființelor”, în care tot mai mulți oameni își reinventează modul de viață, ținând cont de limitele biosferei și de nevoile reale ale ființelor umane.

Vă puteți imagina o atracție turistică în care oamenii vin să vadă o pădure moartă? Un loc în care turiștii nu numai că sunt observatori, dar sunt la rându-i observați de păsări negre? Era o pădure străveche de pin, dar apoi au aterizat mai mulți cormorani. Acum sunt mii de păsări și ucid pinii cu excrementele lor. Observațiile și răspunsurile umane la acest mediu sunt la fel de ramificate și bizare ca istoria pădurii în sine.

Copleșiți de consecințele schimbărilor climatice, Doris și Charles sunt hotărâți să facă ceva. Convinși că soluția stă în mâinile tinerilor, cei doi pensionari își vând casa din Zürich și își cumpără o barcă. Ideea lor este simplă. Să ducă cinci tineri elvețieni în cercul arctic pentru a observa semnele încălzirii globale și, apoi, prin intermediul platformelor de social media, cei cinci să atragă atenția în rândul generației lor. Timp de trei săptămâni, echipajul San Gottardo va naviga în peisaje ostile, dar frumoase. Înarmați cu camere de luat vederi, acești tineri vor documenta starea de sănătate a capătului pământului.

Crezi că Pământul este un lucru mort examinează „criza ecologică globală” din perspectiva insulei Martinica. Filmul nu ridică doar probleme legate de natură și ecosisteme deteriorate, ci se concentrează și pe spații de rezistență la criză, spații în care femeile și bărbații acționează din perspectiva istorică a colonialismului, unde lupta ecologică și trecutul colonial devin intrinsec legate. Diferiții protagoniști ai filmului explorează abordări alternative în lupta împotriva distrugerii mediului. Astfel, descrierea naturii se schimbă constant: uneori apare domesticită și exploatată la scară masivă, alteori, contaminată de substanțe toxice nevăzute sau, din nou, ca un aliat în lupta pentru supraviețuire.

Întrecere virtuală! Vrei să fii miliardar?
Atelier interactiv de ecologie
Sâmbătă, 11 iulie, ora 11:00

30 de participanți
Vârsta: 7 – 14 ani
Înscriere la [email protected]

Vrei să fii miliardar? Bine, dar ești deja! Ai miliarde de copaci și fire de iarbă, de picături de apă în fluvii și în mare, de minuni în natură care uimesc sau te amuză.

Ce faci la un atelier interactiv de ecologie: râzi mult, ești pe fază (a Lunii), te iei la întrecere cu puterea minții, vorbești despre lucruri pe care le știi pe de rost, dar cu detalii pe care le văd doar oamenii de știință.

La final, primești o diplomă specială – pentru unul dintre cei mai bogați locuitori ai Planetei.

În martie 2018, a murit ultimul mascul de rinocer alb nordic de pe pământ. Numele său era Sudan. De când a devenit ultimul mascul al speciei, păzit de bodyguarzii înarmați, turiștii au stat la coadă pentru a face o fotografie cu el, jurnaliștii s-au grăbit să-i spună povestea, iar oamenii de știință încearcă să găsească modalități de a reproduce specia sa. Ce este atât de atrăgător la dispariția speciilor? Cum se reflectă acest lucru asupra noastră? Un subiect dificil tratat într-o formă ușoară și elegantă, dar serioasă. Chiar dacă ironia stăpânirii (auto) distructive a omului pe pământ a devenit clară pentru majoritatea oamenilor, Sudan stă puternic și maiestuos în mijlocul tuturor, ca o imagine în oglindă a propriei noastre megalomanii.

La discuție vor participa: Prof. Rosaleen Duffy – profesoară la Universitatea din Sheffield și directoarea proiectului BIOSEC, Floor van der Meulen regizoarea documentarului The Last Male On Earth, Martin Páv regizorul filmului Wolves At The Borders, și Dr. Monica Vasile – cercetătoare la Universitatea din Maastricht.

Minele din Johannesburg au produs o treime din totalul de aur extras de-a lungul istoriei. Acum, însă, aurul e pe terminate, minele se închid, iar orașul trebuie se confruntă cu un dezastru ecologic: tone de deșeuri radioactive care poluează aerul și transformă apa în otravă. Fermecătoarea Mariette Liefferink pornește într-o misiune de a dezvălui adevărul și de a forța industria aurului să curețe deșeurile periculoase pe care le-a produs. Documentarul urmărește traseul Mariettei de la o simplă casnică la una din cele mai influente 100 de persoane din domeniul minier. Ea crede că Dumnezeu și-a pierdut interesul pentru omenire și că este datoria ei să restabilească un sentiment de dreptate în lume. Filmul este o expunere a poluării produse de minerit și o poveste despre bogăție, ambiție umană și Africa modernă.

Prețurile locuințelor cresc în întreaga lume. Veniturile nu urmează aceeași creștere. Documentarul vorbește despre un nou tip de proprietar fără față, indisponibilitatea tot mai crescută a orașelor noastre și o criză masivă ce ne afectează pe toți. Aceasta nu este gentrificara, ci un alt tip de monstru. Filmul o urmează pe Leilani Farha, raportor special al ONU pentru locuințe adecvate, într-o călătorie prin lume, în care încearcă să înțeleagă cine este scos din oraș și de ce. „Cred că există o diferență uriașă între locuințe ca marfă și aur ca marfă. Aurul nu este un drept al omului, locuința este”, spune Leilani.

La mai mult de doi ani după moartea neașteptată a lui Michael Glawogger, în aprilie 2014, editorul său de film Monika Willi realizează un film din filmările acestuia timp de 4 luni și 19 zile prin Balcani, Italia și Africa de Nord și Vest. O călătorie prin lume pentru a observa, a asculta și a experimenta, cu o privire atentă, curajoasă și nemoralizatoare. Conceptul din spatele filmului este cel de întâmplare fericită – atât în filmarea, cât și în editarea materialului.